Lucrarea de faţă tratează o temă de maximă actualitate în societatea contemporană şi anume comunicarea prin discursul televizual. Folosită ca mijloc de comunicare privilegiat, televiziunea funcţionează conform unui principiu care presupune adecvarea discursului său la aşteptările publicului consumator. Astfel, discursul mediei televizuale este produsul construit în comun de cele două instanţe: de emisie şi de recepţie.
Perspectiva din care vom aborda mesajul televizual se înscrie în domeniul pragmaticii discursive: ne va interesa intercondiţionarea dintre limbă şi contextul în care este ea folosită, precum şi modul în care contextul îşi lasă urmele în şirul lingvistic de ocurenţe.
Cuprins
- Cadrul teoretic
- Comunicarea în spaţiul public
- Contractul de comunicare televizuală
- Cele două medieri ale enunţării televizuale
- Sfera cuvântului
- Sfera relaţiilor
- Sfera argumentării
|
|