Construită din două mari părți ce dialoghează perpetuu, lucrarea propune o temă ce provoacă prin tocmai reluarea ei în diferite context.
Prima parte a lucrării – Tehnici narative gidiene – se dorește a fi nu doar o abordare teoretică a structurilor narative în romanele lui André Gide, dar și o clarificare a conceptelor folosite.
Cea de-a doua parte – Ecourile antiromanului lui Gide în creația romanescă autohtonă – identifică modul în care, la început de secol XX, creația lui André Gide a funcționat ca inspirație pentru scriitorii epocii. Tehnicile narative ale tinerilor scriitori români din perioada interbelică au fost influențate în mod evident de opera scriitorului francez.
|
|
