Cartea de față trasează, într-o manieră personală, contururile unei hărți intelectuale, spirituale și literare a ceea ce a reprezentat perioada interbelică, în evoluția literaturii române, dar și pe plan european, de a-i surprinde plurivocitatea, timbrul și tonalitatea utilizate de fiecare voce lirică pentru a-și interpreta partitura distinctă. Din rațiuni didactice, pentru a echilibra discursul științific, dar și pentru a păstra nealterat, viu, interesul lectorului, nu am abordat în aceeați manieră toți marii reprezentanți ai acestei perioade: la unii am aplicat criteriul tematic, la alții am analizat creația, respectând cronologia apariției volumelor, dar, de fiecare dată, am
considerat necesar să evidențiez originalitatea și prospețimea fiecăruia dintre poeții vizați.
Păstrând mereu în centru imaginea poetului, reflectată atât de plurivoc în creație, am analizat volumele de versuri, am oferit soluții personale de interpretare, apelând la noțiuni de hermeneutică, dar incluzând, fără doar și poate, și referiri la exegeza unor nume mari, care și-au clădit o carieră în critică ridicându-le statui acestor monștri sacri sau, dimpotrivă, demolându-le cu secera și ciocanul comuniste. Printr-un demers axiologic, am ales să ofer suficiente citate din poezii, să aleg exemplele cele mai elocvente, care să compună, prin ele însele, un subtext interpretativ. Scopul primar a fost mereu acela de a căuta acea scrijelire unică a peniței care constituie amprenta irepetabilă a scrisului unui mare poet.
|
|
;)